După cum aţi citit poate în scrisorile altora de aici, m-am alăturat acestei comunităţi de puţină vreme. A trecut deja o lună plină de activităţi, o lună în care a trebuit să asimilez multe cunostinţe şi să iau în primire multe responsabilităţi.
Ar fi potrivit să spun aici câteva lucrui despre mine: vin dintr-o familie de creştini evanghelic, fiind al doilea dintre cei opt copii. L-am cunoscut pe Dumnezeu în 2000, într-o tabără creştină, când am fost provocat să pierd totul pentru Isus, să renunţ la mândria mea, la ce vroiam eu să fac cu viaţa mea, ca să-L câştig pe Isus.
În anul 2004, am ajuns oarecum din greşeală la Cuvântul Întrupat, însoţind de fapt pe altcineva care vizita acest centru. Deşi la început nu mi-a plăcut nimic aici, am ajuns să mă îndrăgostesc de acest loc şi m-am implicat în diferite activităţi: ca voluntar în timpul liceului, iar mai târziu, împreună cu soţia mea în cadrul deprtamentului Advocacy (pentru care încă nu am găsit un cuvânt bun în limba rămână J). Unul din lucrurile care m-a atras în această comunitate a fost accentul pus pe oameni şi prin urmare pe relaţii - şi nu pe programe. Între oamenii de la Cuvântul Întrupat am înţeles inima lui Dumnezeu pentru cei săraci şi pasiunea Lui pentru lumea noastră zdrobită.
În 2010, i-am cunoscut pe Chris şi Phileena Heuertz, despre care auzisem foarte multe lucruri. Întâlnirea cu ei şi timpul petrecut împreună au fost pentru mine un moment important în care am realizat că o mare parte din cunoştinţa mea despre Dumnezeu, credinţă, slujire, Biblie era bazată mai mult pe descoperirile altora şi nu pe experienţele mele. S-a produs în mine o transformare. Cărţile lui Chris: Simple Spirituality şi Friendships at the margins m-au ajutat mult să înţeleg modul în care îi iubeşte Isus pe cei marginalizaţi. Am realizat încă o dată chemarea mea în lucrarea pe care o desfăşoară Cuvântul Întrupat.
Retragerea comunităţii din primăvară, 2010 m-a ajutat foarte mult în discernerea chemării mele.
În acest an, în umblarea mea cu Isus am vrut să las toate problemele mele în mâna Lui şi să am credinţa că El îmi va purta de grijă. Dar am încercat ca Uza (2 Samuel 6:5-7) să pun umărul la chivotul lui Dumnezeu, să încerc să fac tot eu lucrurile; bineînţeles că nu am reuşit şi am rămas şi în viaţă.
Am hotărât împreună cu soţia mea câţiva paşi pe care ar trebui să-i urmăm pentru a ne pune mai mult la dispoziţia lui Dumnezeu şi în mintea noastră, aceşti paşi erau ordonaţi ca prioritate. Erau 1, 2 şi 3. Din nou, ordinea Lui nu era nicidecum ordinea noastră. Când au început să se întâmple lucrurile, paşii au fost 3, apoi 2 şi apoi 1. Astăzi centrul „La Vale” este locul în care cred că trebuie să fiu iar responsabilităţile administrative şi financiare pe care mi le asum sunt cele prin care vreau să Îl pot sluji pe Dumnezeu aici.
Mă aflu în faţa unei etape noi în viaţa mea, în care voi avea mai multe responsabilităţi. Sunt încântat de ceea ce mi se întâmplă şi aştept să descopăr ceea ce are Dumnezeu pentru mine de acum înainte.
Motive de rugăciune:
- întelepciune în aministrarea resurselor pe care ni le dă Dumnezeu;
- aprobarea dosarului Subvenţiei în temeiul Legii 34 de către Consiliul Local Galaţi;
- copiii noi veniţi să fie atinşi de dragostea lui Dumnezeu prin noi;
- protecţie pentru bebeluşul Ispas - April şi Bela s-au mutat în aceasta toamnă în Statele Unite.
Cu respect şi mulţumire,
Bogdan Chelariu
